In 17 martie 1995 m-am inscris pentru prima data la Centrul Cultural Francez din Iaşi. Eram în clasa a 6-a. Pe vremea aceea, taxa de înscriere era de 6.000 lei. Apoi m-am reînscris și anul următor și tot așa până prin 1999. Tot timpul eram abonatul "No 2010".
Marți m-am înscris din nou, de această data numai pentru 3 luni. Deși la întrebarea "Dar ați mai fost înscris la noi, nu?" deja gandeam că sigur, oricine și-ar fi putut "aminti" din clipa în care apăream deja în baza de date, am fost surprins să aflu că abia din 2000 s-a trecut pe digital.
Și acum țin minte cât de asemănător unei baricade îmi părea biroul bibliotecarei când eram micuț. Fortificat de dosare, legitimații, hârtii, cărți și reviste returnate, acte etc părea cu siguranță masiv în mintea unui copil de 12 ani. Acum, peisajul e mult mai aerisit; evoluția tehnologică și-a lăsat amprenta. Până și poziţionarea rafturilor și a cărților îmi era acum puțin străină... un motiv în plus să mă pot scufunda între cărți, reviste, DVDuri și... chiar K7-e :P
Totuși colecția cu Asterix nu era chiar departe de unde o țineam eu minte! Am căutat primul număr, dar l-am găsit pe al doilea și am început să răsfoiesc... Mă imaginam recitind întreaga serie, de această dată în ordine, într-o încercare de a evada în amintirea copilăriei lipsite de griji... în care timpul era doar o noțiune cu care se luptau cei mari.
Totuși... de această dată aș fi luat benzile desenate în ordine. Mi-am dat seama că oricum nu le-aș mai citi cu aceeași ochi, cu aceeași minte, că timpul a trecut, că acum am alte aspirații, alte obiective... Așa că mi-am luat în schimb Chasseur d'Images, nr. din ianuarie-februarie 2007.
Totuși... când voi returna revista, voi răsfoi alt număr din Asterix! ;)
1 comments:
DA...revistele alea de umor negru si colectia video Walt Distey dublate in franceza erau tari....
Post a Comment