Ce frumos e să descoperi că ai prieteni cărora le pasă de tine necondiționat... Așa am descoperit dimineață o poezie, a unui finlandez - Arto Melleri:
Prima noapte aici: în curtea de asflat
a nins, vântul bate prin crăpăturile
ferestrelor ca și cum se ascut cuţitele.
Prima noapte și prima ceartă,
prima noapte în paturi diferite.
Care din noi a vărsat vinul roşu pe podea.
Nu, nu este important. Doar care din noi
închide geamul. Și care din noi spală podeaua.
Și cine vine aici lângă mine.
Mi-a plăcut mult și, deși sentimentul trăit ce bolborosea în mine la citirea versurilor e puțin mai ascuns în negura timpului, am ales să o am și aici... ca amintire!
Mulțumesc! >:D<
0 comments:
Post a Comment