Intors acasa...

Weekend-ul ăsta am fost la țară, la bunici... după mult timp. După atât de mult timp de acum nu am mai fost la "bunici" ci doar la bunica... Totuși înainte de a ajunge acasă, la bunica, i-am făcut o vizită și bunicului. Am găsit numai poza care îi placea lui, de cand era "tânăr", cea cu cârlionț...

Am revăzut-o și pe bunica, am făcut și "treburi de-ale casei" și așa mi-am amintit de vacanțele de vară, când eram mic... Când eram mic, majoritatea vacanței de vară mi-o petreceam la bunici. Mă luam la treabă cu verișorii mei - Alex și Adi - și printre toate nu uitam să fim copii; deși uneori în ochii celor mari nu reușeam decât să fim puțin "obraznici".

***

Ieri seară am ieșit afară, după cină, am ieșit afară să vorbesc la telefon. Ridicându-mi întâmplător privirea spre cer, mi-am amintit unul dintre puținele motive pentru care nu imi place orașul: cerul! La oraș, iluminatul public (aproape) omniprezent își regăsește din plin utilitatea, aducând necunoscutul nopții ceva mai aproape de indiscreția zilei. Totuși, în Cristinești, iluminatul public dă buzna doar în centrul comunei, așa că în rest te mai poți bucura de beznă. Și totuși bezna nu e chiar atat de evitat precum credeam. Citisem mai demult că

Without silence there can be no sound

și m-a surprins. Așa îndrăznesc eu să spun acum că fără întuneric nu poate fi lumină: în acea beznă am văzut poate cel mai frumos cer înstelat, pe care puteai cu ușurință să faci lecții aplicate de astronomie... Dar aseară m-am culcat devreme, uitând să fac măcar o fotografie. :(

Și cum somnul nu e bine să fie nesfârșit m-am și trezit devreme (comparat cu orele la care am obiceiul de a mă trezi)... Ce surpriză mi-a rezervat dimineața? Prima brumă pe care am văzut-o anul acesta! Pe cât de frumoasă, pe atât de fragilă, pe atât de timidă la atingerea soarelui!

De acestă dată am făcut câteva fotografii și dacă am să găsesc măcar una care să aibă curajul să se lase împarțită cu tine, cititorule, atunci în zilele care vor urma ai sa o regăsești aici! ;o)