Lightning Toronto

A trecut aproape un an de când am venit aici.

A trecut aproape un an de când am venit aici. A trecut atât de repede, de nici nu l-am simțit, și totuși când privesc în urmă îmi dau seama că s-au întâmplat atât de multe. Și când m-a întrebat un prieten cum m-am mai descurcat cu frigul între timp, am răspuns atât de sumar, de mi-am dat seama cât de multe detalii se uită și cât de multe se trec cu vederea:

În Canada e bine! Astă vară, pe vremea asta, credeam că e prea cald în România și eram bucuros că vin aici, la răcoare... că doar nah, e Canada!
Dar surprinzător, vara asta au fost și temperaturi de 38℃, pe care datorită umezelii aerului le simțeai ca 45℃... Dar lasă, că vine iarna acuș, iar -20℃ o să fie ceva la ordinea zilei. Îmi zicea un prieten că în Toronto sunt doar 2 anotimpuri pe an: iarna și construcțiile. :P

La IBM iarăși merge destul de bine: am trecut pe un proiect nou, pe care-l dezvoltăm intern, pentru echipa de la vânzări, și care executat cu stil, anunță că va facilita frumușel intrarea banilor în IBM. Cu ocazia asta am primit și o ofertă de extensie a contractului până în decembrie.
Dar extensia e din partea IBM-ului; acum am actele în prelucrare la Imigrări Canada, și sper să facă treabă bună. :)

Scorpionul şi broasca ţestoasă

Varianta I

Cândva, un scorpion a rugat o broască ţestoasă să-l ducă de pe un malul unui râu pe altul.

— Şi dacă ai să mă înţepi? l-a întrebat broasca.

— N-am să te înţep! a răspuns scorpionul. Asta ar însemna să mori; ne-am scufunda amândoi şi asta n-ar avea nici un sens.

La mijlocul râului, scorpionul a înţepat sărmana broască. În timp ce murea trăgând şi scorpionul la fund, ea a apucat să-l mai întrebe:

— De ce-ai facut-o? Care-i logica?

— N-are nimic de-a face cu logica, i-a răspuns sufocându-se scorpionul.
Ăsta-i felul meu de a fi şi n-am ce-i face.

Varianta a II^-a

Un scorpion şi o broască ţestoasă deveniseră atât de buni prieteni încât făcuseră un juramânt de a nu se despărţi niciodată. Aşa că, atunci când s-a întâmplat ca unul dintre ei să trebuiască să-şi părăsească meleagurile natale, celălalt i-a promis că va merge împreună cu el. Dar nu au avut multă cale de străbătut şi au ajuns în dreptul unui larg râu. Scorpionul era tare necăjit:

— Vai mie, a spus el, tu, prietene, poţi să înoţi cu uşurinţă, dar cum ar putea un biet scorpion ca mine să treacă peste acest râu?

— Nu-ţi fie teamă, i-a raspuns broasca ţestoasă. Aşează-te pe spatele meu şi te voi trece pe celălalt mal teafăr şi nevătămat.

În câteva clipe, scorpionul s-a instalat pe carapacea spaţioasă, iar ţestoasa a intrat în apă şi a început să înoate. Când a ajuns la jumătatea râului, ea a auzit cu surprindere o bătaie uşoară în carapacea ei şi l-a întrebat pe scorpion ce se întâmplă.

— Ce să se întâmple? i-a răspuns scorpionul. Îmi ascut acul ca să văd dacă pot să-ţi străpung carapacea tare.

— Prieten nerecunoscător, i-a reproşat ţestoasa. Am totuşi atât puterea de a te salva, cât şi pe cea de a-ţi da ceea ce meriţi!

Şi, fără să mai stea pe gânduri, broasca ţestoasă s-a scufundat sub apă, lăsându-l pe scorpion în mijlocul valurilor.

Tu ce variantă alegi?... şi de ce?

Azi am sărit din avion

Azi am gătit!

Azi (i-)am gătit:

• şniţel din carne de viţel hrănit numai cu grăunţe, ca să nu ne facem griji referitoare la toleranţa la lactoză;
• salată de crudităţi aromată cu busuioc din Italia, brânză feta din Grecia şi "balsamic" din Paris;
• pe post de pâine, am cumpărat o «olive fougasse»:
• întreagă arată aşa:
  
• iar în tăietură arată aşa (fără "umplutură"):
  
  
• iar ca să umezim gâtul, întâi am umezit câte un cub de gheaţă cu una parte (shot) Jägermeister, 5 părţi suc natural de fructe de pădure, apoi l-am dat pe gât.

Poftă bună!

Repetiţia e mama învăţăturii

După Karate Camp, am ajuns la concluzia că deşi acum port o centură portocalie, încă nu mă consider vrednic de ea.
Ştiu că în clubul nostru competiţia nu este cu ceilalţi, ci mereu cauţi să te întreci pe tine însuţi şi mai ştiu că n-am primit centura pe ochi frumoşi, ci pentru antrenament, efort şi evoluţie de la Marius-care-purta-gentura-galbenă.

Sensei Chester a introdus în dojo-ul din Unionville 3 reguli, menite să aducă succesul în antrenament:

1. Practice
   când eram mic, mama îmi spunea mereu că repetiţia e cheia învăţăturii;
2. Do every move to the best of your ability
   pentru fiecare acţiune, caută să dai tot ce e mai bun din tine
3. Sensei is always watching
   când ştiu că sensei îmi urmăreşte acţiunile, simt că sunt mai atent şi şi fac treabă mai bună: ce-ar fi dacă aş gândi mereu că sensei e atent la ce fac?

La Karate Camp am avut timp să meditez la cele 3 idei dar şi la multe alte cuvinte de învăţătură. Iar una dintre concluzii a fost că dacă sunt serios într-un domeniu, şi vreau să obţin performanţă, o bună unitate de măsură este timpul investit şi calitatea lui.

Dacă anii te învaţă ceea ce zilele nu ştiu, am hotărât să investesc mai mult timp în karate:

• să nu lipsesc la nici un antrenament de la dojo-ul Unionville — luni şi miercuri;
• în fiecare marţi şi joi în care nu am un meetup, să merg la antrenamentul de la dojo-ul Thornhill.

Şi azi am făcut primul pas:

• am plecat de la serviciu cu bicicleta până la dojo-ul Thornhill, aproape 9km:
  
• m-am antrenat, si am observat că am foarte mult de lucru la roundhouse kick;
  
• am venit acasă, tot pe bicicletă, aproape 5km:
  

A fost obositor, dar curios: deşi eram istovit mă simţeam bine la final... şi mândru de mine, suficient cât pentru o înregistrare în jurnal! Cred că pentru un începător într-ale „biciclitului” nu e chiar rău.

Karate Camp 2011 — Wasaga Beach

Weekend-ul ăsta a fost Karate Camp: am plecat vineri, după serviciu spre Wasaga Beach și m-am întors duminică. Am văzut pentru prima dată o „plajă de lac” pe care nu o pot deosebi mult de o plajă de mare — apa nu e sărată ci dulce, am mers în larg zeci de metri ca apa să nu îmi ajungă decât abia peste genunchi, iar valurile nu sunt la fel de mari.

Sâmbătă am avut 4 sesiuni cu o pauză între ele, iar duminică dimineață am mai avut încă 2 sesiuni:

1. [?]
   [sensei Steve Borda]
2. takedowns (avansat)
   [sensei Joe Fagundes]
3. mânuirea de bază a unui bokken — inspirată din kendo[Sensei Ray Kennedy]
4. echilibru și balans în luptă — individual și împreună cu adversarul
   [sensei Michael McCarthy]
5. kihon heishu waza — antrenament între 2 persoane, la distanță redusă
   [sensei Ron Sheyan]
6. sparring strategic
   [sensei Dave Manara]

Pe lângă seminariile amintite, sâmbătă dimineața am mai alergat de-a lungul plajei — sensei Michael McCarthy — iar duminica a început de dimineață cu o sesiune de yoga pe plajă — sensei Vanessa Connor.

Au mai fost acordate și premiile Shintani și au mai fost oferite și diplomele de înaintare în rang a câtorva centuri negre — 4, 5 și 6 dani.

A fost un sfârșit de săptămână deosebit: deși antrenamentele păreau istovitoare, ajuns acasă am simțit că sunt parcă încărcat cu energie mai ceva decât vineri, când am plecat spre plajă.

Am resimțit un sentiment trăit și după turneul de karate: păcat că se întâmplă doar o dată pe an!

Limoncello turcesc

E interesant sa mergi la o petrecere turceasca - BYOB-style - sa te gandesti sa iei tuica, sa-ti amintesti ca ei oricum sunt obisnuiti cu raki si sa amani pentru LCBO.

De ce interesant? Cum crezi ca ar aprecia turcii o sticla de limoncello de 32% - coaja de lamaie din Sardinia macerata in alcool?
Din 5 prieteni turci, 5 au zis ca mirosul le aminteste de un parfum pe care I'll aveau in Turcia. O fata a zis chiar ca avea senzatia de a se spala pe maini si pe fata...

Phoenix - Singur + versuri

Singur sunt pe drum,
Ce las în urma mea e scrum...
Acum
Ştiu că nici o stea
Nu mă vrea la ea...

Singur sunt pe drum
Şi tot ce las în urma mea e fum,
Gândurile-n spate
Mă-mpresoar-acum...

Un suflet vreau
Nu o scară pân' la cer
Un suflet vreau
Şi un ţel

Doar gândul meu
Şi un cerb cu dinţi de fier
Îmi sunt răspuns
Şi îndemn...

Un prieten bun
Să mă scoată din vâltoare,
Din vâlvataie
Şi din fum...
Un prieten bun
Care să m-aştepte-n zare
Să nu mă-ntorc acum din drum...

Vremuri de demult
Ce vin acum în mintea mea,
Drumuri...
Dar aş vrea să scap,
S-o iau iar de la cap...
Oameni de demult
Şi fraţi ce i-am iubit cândva prea mult,
Cu toţii au pierit
Ori s-au risipit...

Un prieten bun
Să mă scoată din vâltoare,
Din vâlvataie
Şi din fum...
Un prieten bun
Care să m-aştepte-n zare
Să nu mă-ntorc acum din drum...

Un prieten bun
Să m-ajute să trec puntea
Ce se întinde
Peste-abis...

Un prieten bun
Ce mi-a strigat să nu plec fruntea...
Şi să urmez
Ce mi-a fost scris...

Un prieten bun...
Să mă scoată din...

Butterflies in My Stomach – Tricoul + versuri

Azi noapte am plâns în somn şi te-am strigat
In pat era, desigur, alt bărbat
Când m-am trezit la pieptul său, să-mi vină rău
Luase din dulap, tricoul tău

Purta, din întâmplare, îmi pare atât de rău
Purta, din întâmplare, tricoul tău
Purta, din întâmplare, îmi pare atât de rău
Purta din întâmplare, tricoul tău...
Tricoul tău...

Ieri, te-am văzut în Cişmigiu cu ea
Vorbeai întruna şi ea te privea
S-a-mpiedicat când m-a văzut, când ne-am văzut
Am înghiţit în sec şi am trecut,
Pe langa voi, pe langa ea,
Pe langa voi, pe langa ea...

Purta din întâmplare, să-mi vină rău
Purta din întâmplare, tricoul meu
Purta din întâmplare, să-mi vină rău
Purta din întâmplare, tricoul meu
Purta din întâmplare, tricoul meu