Scorpionul şi broasca ţestoasă

Varianta I

Cândva, un scorpion a rugat o broască ţestoasă să-l ducă de pe un malul unui râu pe altul.

— Şi dacă ai să mă înţepi? l-a întrebat broasca.

— N-am să te înţep! a răspuns scorpionul. Asta ar însemna să mori; ne-am scufunda amândoi şi asta n-ar avea nici un sens.

La mijlocul râului, scorpionul a înţepat sărmana broască. În timp ce murea trăgând şi scorpionul la fund, ea a apucat să-l mai întrebe:

— De ce-ai facut-o? Care-i logica?

— N-are nimic de-a face cu logica, i-a răspuns sufocându-se scorpionul.
Ăsta-i felul meu de a fi şi n-am ce-i face.

Varianta a II^-a

Un scorpion şi o broască ţestoasă deveniseră atât de buni prieteni încât făcuseră un juramânt de a nu se despărţi niciodată. Aşa că, atunci când s-a întâmplat ca unul dintre ei să trebuiască să-şi părăsească meleagurile natale, celălalt i-a promis că va merge împreună cu el. Dar nu au avut multă cale de străbătut şi au ajuns în dreptul unui larg râu. Scorpionul era tare necăjit:

— Vai mie, a spus el, tu, prietene, poţi să înoţi cu uşurinţă, dar cum ar putea un biet scorpion ca mine să treacă peste acest râu?

— Nu-ţi fie teamă, i-a raspuns broasca ţestoasă. Aşează-te pe spatele meu şi te voi trece pe celălalt mal teafăr şi nevătămat.

În câteva clipe, scorpionul s-a instalat pe carapacea spaţioasă, iar ţestoasa a intrat în apă şi a început să înoate. Când a ajuns la jumătatea râului, ea a auzit cu surprindere o bătaie uşoară în carapacea ei şi l-a întrebat pe scorpion ce se întâmplă.

— Ce să se întâmple? i-a răspuns scorpionul. Îmi ascut acul ca să văd dacă pot să-ţi străpung carapacea tare.

— Prieten nerecunoscător, i-a reproşat ţestoasa. Am totuşi atât puterea de a te salva, cât şi pe cea de a-ţi da ceea ce meriţi!

Şi, fără să mai stea pe gânduri, broasca ţestoasă s-a scufundat sub apă, lăsându-l pe scorpion în mijlocul valurilor.

Tu ce variantă alegi?... şi de ce?