Nirvana

not much chance,
completely cut loose from
purpose,
he was a young man
riding a bus
through North Carolina
on the wat to somewhere
and it began to snow
and the bus stopped
at a little cafe
in the hills
and the passengers
entered.
he sat at the counter
with the others,
he ordered and the
food arived.
the meal was
particularly
good
and the
coffee.
the waitress was
unlike the women
he had
known.
she was unaffected,
there was a natural
humor which came
from her.
the fry cook said
crazy things.
the dishwasher.
in back,
laughed, a good
clean
pleasant
laugh.
the young man watched
the snow through the
windows.
he wanted to stay
in that cafe
forever.
the curious feeling
swam through him
that everything
was
beautiful
there,
that it would always
stay beautiful
there.
then the bus driver
told the passengers
that it was time
to board.
the young man
thought, I'll just sit
here, I'll just stay
here.
but then
he rose and followed
the others into the
bus.
he found his seat
and looked at the cafe
through the bus
window.
then the bus moved
off, down a curve,
downward, out of
the hills.
the young man
looked straight
foreward.
he heard the other
passengers
speaking
of other things,
or they were
reading
or
attempting to
sleep.
they had not
noticed
the
magic.
the young man
put his head to
one side,
closed his
eyes,
pretended to
sleep.
there was nothing
else to do-
just to listen to the
sound of the
engine,
the sound of the
tires
in the
snow.



—Charles Bukowski

Din China în România în aproape o lună

©hereisthecity.com

Înainte de a pleca în expediția de 20 de zile în China, am promis câtorva apropiați să-mi împărtășesc experiența pe facebook. Ignoranța mi-a ieșit la suprafață imediat ce am aterizat în Beijing: aici n-ai acces la "the social network"!

Am ajuns să vânez momentele în care transform cu succes provocările în oportunități! Dar de data asta prietenul meu google nu mi-a fost de ajutor să găsesc rapid o soluție la "problema" mea.
Și poate că-i mai bine că a rămas o problemă!

Tot înainte de a pleca, am promis la două persoane apropiate că le voi trimite o vedere din China, așa că le-am cerut adresele poștale. Și uite așa, până să-mi iau inima în dinți și să mă opresc din amânatul alegerii cărților poștale, m-am gândit la încă vreo cinci persoane importante mie, pe care mi-ar fi plăcut să le surprind cu o vedere neașteptată... de peste mări și țări.

Uitându-mă după adrese, lista mea a crescut la aprox. 30 de persoane. Cum vederile le-am ales abia cu o zi inainte de a pleca din China, eram pe ultima sută de metri în a cere adresele poștale pentru restul persoanelor... Și uite așa s-a spulberat surpriza! :)
Știu bine că poate nu ai nici o altă cunoștință care să raspundă mai greu la mailuri ori mesaje, așa că și mai mare mi-a fost mirarea să am suficiente adrese în răspunsuri încât să pot trimite 18 vederi înainte de a decola!

Acum, după aproape o lună, 4 vederi au fost confirmate a fi ajuns la destinație, din China în România:

• Corneliu
• Irina
• Petronel
• Vadim

Mi-a plăcut în mod special ce mi-a inclus Vadim în răspuns, o melodie:WWW, de Celelalte Cuvinte:

N-ai să simți cum te aprinzi
Nici cum tremuri când deschizi
O scrisoare semnată
Îndelung așteptată.
Paginile fără plic
Trec la fiecare click
Megaocteți de date
Spre adrese ciudate.

(x4): Cu trei W...

Îmi lipsește uneori
Vremea când schimbam scrisori
Și le lipeam pe spate
Timbre adevărate
Urmărești, citești, asculți
Vești de la necunoscuți
Fără strop de cerneală
Fără nici o greșeală.

(x4):
Rătăciți ca și tine
La adrese străine...

N-am să închei cu nici o întrebare, doar... introspectiv-meditativ:

Românește

Avem următoarele litere:

• aăâbcdefghiîjklmnopqrsștțuvwxyz
• AĂÂBCDEFGHIÎJKLMNOPQRSȘTȚUVWXYZ

Hai să le folosim cu chibzuință!

BlogSpot » Info

Începând de azi, mariusbutuc.blogspot.com s-a cuibărit în mariusbutuc.info

Conținutul?

• ce a fost: rămâne, cu linkuri care "redirectează" transparent
• ce va fi: nici eu nu știu ce va fi... Știu doar că va fi la fel de eterogen, experimental, haotic, nelimitat...

...ori poate și mai și: un jurnal zbârlit!

Succes!

Festivalul de Vară al Românilor din Toronto

Anul ăsta a luat ființă Asociatia Românilor-Canadieni din Ontario — ORCA și deja s-au pus pe fapte mari: Festivalul de Vară 2012 al Românilor e sâmbăta asta, în Toronto.

Festivalul de Vară 2012

Sâmbăta asta, 7 iulie, de la 10 dis-de-dimineață până la 9 seara, ORCA ne invită în parcul Ignacy Jan Paderewski — 9700 Hwy 27, Vaughan, ON — să:

• gustăm din delicioasele preparate tradiționale
• ascultăm muzică românească (de calitate?)
• să participăm la competiția de fotbal
• să ne întâlnim prietenii din Toronto ori să cunoaștem noi prieteni
• să contribuim la o zi plină de voie bună

Planul meu e să vin cu prietena — de origini chinezești — pentru o imersiune în cultură și tradiții românești.
Plus că e o ocazie să-l cunosc în sfârșit pe Horia — coleg de la IBM — la un grătar cu mici și cabanoși pe săturate, gata gata să fie savurați cu bere, vin sau șliboviță. Activitățile se anunță totuși a binedispune toate vârstele:

• cei mici se vor bucura de teatrul de păpuși,
• tinerii se vor distra pe muzică ”live” și cu DJ
• iar domnișoarele aspirante la titlul de Miss Romanian Festival Toronto 2012 vor fi aplaudate la scenă deschisă

Un tânăr se va bucura de ORCA Student Grant — un fond în valoare de $3,000 al cărui menire este să ajute studenţii români din Ontario din punct de vedere financiar. De asemenea este o modalitate de a-i recompensa pe aceştia pentru rezultate şcolare excepţionale precum şi activităţi extra-curriculare.

Finalul zilei va fi încununat de concertul special live al lui Gabriel Cotabiță.

Prețul unui bilet:

• $20 pentru adulți,
• $10 pentru copii și seniori,
• iar pentru micuții sub 10 ani intrarea este liberă

Detaliile par a fi mai multe, dar împrăștiate între diverse surse:

• pagina ORCA de pe Facebook
• evenimentul descris pe Facebook
• și nu în ultimul rând pe website-ul ORCA

Ne vedem sâmbătă!

Box Fit

Box FIT

60 minute cardio workout that includes punching, kicking, jumping, is designed to increase your strength and endurance and burn hundreds of calories.
Instructed by Nancy.

First I asked if you need any accessories for this; but I've been told it's mainly a cardio exercise! So... how much of it is boxing?!?

©dalrymplesquashcentre.com.au

And another funny thing: when the class started, there were 6 people in the room. Out of which I was the only man... And the only non-Asian...
So I thought to myself: OK, I can do it! It should be an easy and light workout. Just a bonus workout before my karate training this evening, right?...

But I was wrong: it's fast paced, this cardio exercise... so I might have some strength, some precision, I might recognize some moves, and improve on the technique, but still... the ladies were very, very fast!!! On the beat of the music! :))

So, after one hour of Box Fit, after watching the clock several times thinking "is it over yet?!?", after slowing down several times just to do 2 instead of 3 reps, and sometimes none, just to decompose the movement, to understand what to do, I've learnt that:

1. + my strength is not that bad
2. - my speed has lots of room for improvement, since many times I was behind on the movements, and still sweating buckets
3. - and my stamina is in the same pot, leaving many opportunities for development
4. + my understanding on the efficiency of my techniques is above trivial, and I suspect I can use it to take this workout to the next level

Overall, I asked Nancy — the instructor — and she said it's not just for girls, that there are guys that join the class as well, just that not today, maybe because of the holidays. Also, she mentioned that my strength is noticeable (compared to the 4 ladies?!?), but if you were to need to punch somebody, you need to be fast, not to punch, slowly recover, punch, recover...

Another surprise was to recognize quite a few moves that I've came across before, either in karate, or yoga, or other martial arts.

It was a good lesson, and I'm looking forward for the next one, 4 weeks from now, when Nancy returns from her holidays. It proves to be a brand new challenge, with so much room for development on two of my main flaws: speed and endurance!

Excursie în Algonquin

Weekendul ăsta Andrei m-a dar dispărut... de pe radar!
Am fost în roaming...

Mai detaliat, am plecat vineri spre Parcul Provincial Algonquin și am dormit 2 nopți în Wolf Den.

Sâmbătă am făcut un hike — drumeție?!? — de 10km, numită Centennial Ridges Tail și am cunoscut (mai bine) 4 oameni interesanți — Andrew, Carrie, Darren, +1 — care încet, încet îmi devin prieteni... măcar de drumeție.
Am petrecut un timp minunat (din nou) cu Doris, m-am relaxat, am facut mișcare, mi-am amintit de frumoasele excursii la Durău, am observat că și Canada e frumoasă, și că și aici ai multe oportunități de excursii... trebuie doar să te tragă sufletul să le descoperi.

Duminică, soarele plănuia să răsară dis de dimineață, pe la cinci și jumătate, așa că ne-am trezit cu noaptea'n cap, am încropit în grabă câteva gustări și am luat mașina spre Smoke Lake, să fotografiem răsăritul.
Cum ceilalți patru drumeți vroiau să vadă meciul Anglia–Italia, planul meu și al lui Doris era ca după răsărit să mai facem o scurtă drumeție, apoi să ne întoarcem la cabană... Totuși, dimineața lângă lac a fost atât de răcoroasă încât am ales să sărim peste drumeție și direct să ne întoarcem. Alegerea făcută ne-a păstrat surpriza de a ne intersecta drumul mai întâi cu o căprioară, apoi cu o curcă sălbatică, și să zărim și un sconcs alergând de dimineață pe lângă șosea.
După ce am tras un pui de somn să ne încălzim, vremea se pare că a ales să îi asculte pe cei de la meteo, așa că a plouat: motiv numai bun ca și Doris, și eu, să ne luăm aparatele de fotografiat și să explorăm cabana principală, din interior.

Dacă ar fi să-mi întreb aparatul de fotografiat cum a decurs acest sfârșit de săptămână, cred că ar spune că am făcut și câteva poze, că am fost frustrat încercând să fac fotografii dar reușind să capturez doar poze, apoi că duminică, în cabană, mi-am regăsit ochiul fotografic și am făcut și câteva fotografii... Acum sper doar să găsesc nițel timp de selecție și post-procesare, și să le aduc într-un stadiu în care să fiu suficient de împăcat cu mine încât să le fac publice.

A fost un sfârșit de săptămână de poveste! :)

How to Choose your Running Shoes

It is awesome when infographics are both informational and funny:

…only wish I knew this before shopping around for running shoes!

Kettlebells and Body Sculpting

This week... you did karate, yoga, running, now kettlebell!
Woohoo! Enjoy the workout...

Body Sculpting and Kettlebells

Join Philip Jess for this intermediate to advanced kettlebell class.
Expect a challenge and be ready to have fun!

©thewholeway

Kettlebells are a good workout... but it's exhausting... it sure felt intermediate to advanced for my first time: there were 10 exercises, 50 repetitions each! :))

• Took a lighter kettlebell:
  a 12kg one.
• Aimed for 40 reps instead of 50.
• Did 2 exercises without the kettlebell at all, just to learn the proper movement, and to keep the balance on one leg.
• Focused a bit on my breathing, to keep my heart steady
  (I wasn't too successful at that).
• Even took breaks when I needed. Plenty of them!
• But still, by the time I got to 50 push ups I was sooo tired that I couldn't even complete 20 on my knuckles and in proper position.
  Had to take another break before I could do more.
• Still, I was constantly watching my back, to keep it straight, and my spine as tall as I could.

I found it to be very interesting; even if it sounds a bit like complaining. Sharing what I noticed: kettlebells offer the opportunity to learn so much: to ask your body so many questions, and to get so many answers; to get so much feedback from your body...

And she's right: this week I did karate, yoga, running, today kettlebell... I didn't even notice until I read it. But I'm happy to see that: I want to raise my overall energy level and stamina, to increase my health and fitness, to lower my cholesterol, to create a foundation for a healthy and happy lifestyle and...
I'm taking action!

Tata zicea...

Din când în când tot îmi amintesc de când eram un țânc și mergeam cu tata la aprozar, iar tata zicea:

Un kilogram de țelină vă rog...
Dar să fie frumoasă ca dumneavoastră.

Și eu ce știam la vremea aia? Vedeam dincolo de tarabă o țărăncuță mai în vârstă, departe de a fi atractivă, de credeam că tata o să aducă acasă cea mai găunoasă țelină...

Dar tata mereu punea pe masa produse gustoase și arătoase...

Project 21 #3: More or Less

Project 21: #3 More or Less

Project 21 #5: Sunday

Project 21: #5 Sunday

Project 21 #4 Sunny side up

Project 21: #4 Sunny side up

Project 21 #3

Project 21: Day #3

Post-processing by Nella Pascal Photography.

Project 21 #2 Grasp...

Project 21: Day #2 Grasp...